Cea mai mare fericire...
Într-una din întâlnirile noastre, ghidul meu spiritual m-a întrebat dacă aplic dictonul tantric „cea mai mare fericire a mea este fericirea iubitei mele”. Din mulțimea de răspunsuri alternative la un simplu „Da”, am ales pe moment să mă scot cu o glumă (nu-mi mai amintesc acum care), dar ulterior mi-a rămas gândul că aici e o pâine de mâncat. Deși ca multe alte îndemnuri primite și acesta a ajuns în sertarul amânărilor, la un moment dat - de vreo câteva luni încoace - ruleta rusească a memoriei mele spirituale selective mi l-a scos la iveală. Așa că dictonul tantric și-a făcut loc în cotidianul întâlnirilor mele cu iubita. De multe ori când, fiind cu ea, mă tentează vreo stare proastă care lăsată din lesă ar duce invariabil la ceartă - și nu îmi doresc așa ceva - îmi repet în cap acea idee. Și ca și cum ar exista un centru al fericirii ei în ființa mea, un fel de bec lăuntric trece pe verde când vreuna din atitudinile trecute rapid în revistă se potrivesc cu nevoia ei de moment. Atitu...