Posts

Decizia și stresul

Acum vreo săptămână, dimineața la trezire, am avut o conștientizare despre capacitatea de decizie și nivelul de stres. Căutasem cu o zi înainte îndelung pe internet o mașină de broșat potrivită pentru tipografia noastră și văzusem diferitele modele, pe siteuri românești, nemțești sau chinezești, analizasem caracteristicile, prețul, transportul. Cum se face. Doar că nu o făcusem o dată și bine, ci revizitasem de nenumărate ori, în buclă, aceleași siteuri în căutarea unui imbold lăuntric, a unei intuiții care să-mi spună, luând în considerare toți parametrii identificați, care este alegerea corectă. La finalul zilei eram foarte agitat mental. Am mers la culcare cu sentimentul că experimentez frecvent astfel de stări de agitație. Când e să plec într-o călătorie, mi-e greu să-mi fac bagajul. Nu știu niciodată exact de ce o să am nevoie și procesul de triere mă epuizează. Așa că las făcutul bagajului pe ultimul moment. Când clipa plecării se apropie și încep să apară dubii cu privire la r...
2 comments
Read more

Curajul de a finaliza

Image
În cadrul ultimei seri de film organizate de Cursul nostru de Tantra Yoga Ezoterică, pe care am avut-o în Brașov la Rawdia, am proiectat filmul „Little Boy” în corelație cu studiul lui Muladhara chakra. Dintre diferitele aspecte pe care le atinge acest film aș vrea să menționez ceva ce m-a impactat și m-a făcut să mă gândesc la modul în care este bine să ne integrăm acțiunile și aspirațiile. Atenție, spoiler alert pentru cine nu a văzut filmul! Protagonistul, un băiețel de 8 ani d in orășelul american O’Hare cu un fizic firav, chiar subdezvoltat pentru vârsta lui, ar face orice pentru a-și revedea tatăl, plecat pe front în al Doilea Război Mondial să lupte cu japonezii. Într-o întrevedere cu preotul din localitate, acesta îi vorbește despre puterea credinței și băiatul află astfel că poate să contribuie prin acțiunile sale la revenirea tatălui lui, chiar dacă gesturile pe care le-ar face în acea direcție ar opera doar asupra domeniului subtil. Și, concret, ceea ce trebuie să ...
1 comment
Read more

Viața cu 30 la oră

Nu mă consider o ființă superstițioasă, dimpotrivă, mă văd ca un om logic, rațional și reacționez ușor ironic când evenimente cotidiene generează din partea unora interpretări ce plutesc nestingherite într-un spațiu al posibilului improbabil. Dar acum vreun an, am avut două accidente de mașină în două zile de vineri consecutive. În a treia vineri ce venea la rând mi-am zis să fiu atent, poate chiar să nu conduc deloc. Totuși, spre seară, a intervenit ceva, a trebuit să ies și la câteva străzi distanță am avut al treilea accident. Trei zile de vineri, una după alta, trei incidente rutiere, toate din vina mea. Frecvența depășea bine de tot curba firescului așa că, somat de iubită, am făcut ce face orice om binecuvântat de prezența unui maestru în viața lui: i-am cerut sfatul. Iar sfatul a venit, surpriză (deloc!), sub forma unei interdicții, cinci ani fără șofat. Dacă mi-ar fi luat poliția carnetul pe cinci ani nu ar fi fost nicio diferență. Nu te joci cu karma, pentru ...
2 comments
Read more

Marea trecere şi astrologia

La începutul săptămânii am fost la înmormântarea unei bune prietene. În faţa sicriului descoperit unde era ea, îmbrăcată în alb de mama ei ca pentru o altfel de trecere, înconjurată de flori, cu buchetul miresei, pe care nu a apucat să-l mai arunce, pus la picioare, vorbea, cu emoţie, preotul. La finalul vieţii, înainte de a pleca, sufletul sărută trupul pe frunte şi, dacă e cazul, îi spune: mândru m-ai purtat în această lume. Trupul Mădălinei i-a purtat sufletul cu mândrie. Viaţa ei a fost un dans pe o muzică astrală. Parafrazez. Când totul s-a încheiat, preotul a intrat în biserică. M-am dus după el să-i mulţumesc pentru cuvintele frumoase şi l-am găsit în lacrimi. A pus o mână pe mâna mea şi a spus simplu: "Dumnezeu s-o ierte!" O cunoscuse de mică, fusese prieten al bunicului ei. Dar povestioara de azi nu este despre marea trecere, despre mult prea scurta trecere prin lume a Mădălinei noastre, ci despre o mică conştientizare. La finalul predicii, groparii au luat capac...
1 comment
Read more

Început tapas nou

Trecuseră câteva zile bune de la încheierea tapasului anterior (peste cele 5 pe care mi le permit cu conştiinţa liniştită) şi m-am hotărât să încep unul nou. Pentru că nivelul de impecabilitate scârţâise datorită recuperărilor pe care le-am tras după mine, m-am gândit să-l reiau întru-totul cu o mică modificare, în loc de 15 minute de shambavi - mi se păruseră cam multe - să fac 7. Toate bune şi frumoase, vine tattva de tapas, mă pun să fac consacrarea. Surpriză, nu-mi iese! O fac din nou. Acelaşi rezultat, vibraţii firave, incerte, complet diferite faţă de încântătoarea senzaţie resimţită în tot corpul de "ok, dă-i să meargă" ce însoţeşte de obicei asumarea unui sacrificiu. Pentru că tapasul e un sacrificiu, chiar şi doar din perspectiva timpului liber ce ar putea fi investit altfel într-un dolce far niente şi a stomacului ale cărui delectări trebuie să fie amânate pentru după uddyane and stuff. Încep să mă gândesc că poate nu e cazul să încep deocamdată un nou tapas, dar iz...
4 comments
Read more

Tratament răceală

Simţeam că mă ia o răceală (Kapha Dosha în exces). Merg la bucătărie să-mi fac un suc de ghimbir. Deschid frigiderul, scot ghimbirul, dau să închid uşa dar cu coada ochiului reperez o Boema acoperită de frişcă. O mănânc pe toată (accentuează Kapha Dosha). Conştiinţă vs Plăcere imediată = 0-1
3 comments
Read more

Cea mai mare fericire...

Într-una din întâlnirile noastre, ghidul meu spiritual m-a întrebat dacă aplic dictonul tantric „cea mai mare fericire a mea este fericirea iubitei mele”. Din mulțimea de răspunsuri alternative la un simplu „Da”, am ales pe moment să mă scot cu o glumă (nu-mi mai amintesc acum care), dar ulterior mi-a rămas gândul că aici e o pâine de mâncat. Deși ca multe alte îndemnuri primite și acesta a ajuns în sertarul amânărilor, la un moment dat - de vreo câteva luni încoace - ruleta rusească a memoriei mele spirituale selective mi l-a scos la iveală. Așa că dictonul tantric și-a făcut loc în cotidianul întâlnirilor mele cu iubita. De multe ori când, fiind cu ea, mă tentează vreo stare proastă care lăsată din lesă ar duce invariabil la ceartă - și nu îmi doresc așa ceva - îmi repet în cap acea idee. Și ca și cum ar exista un centru al fericirii ei în ființa mea, un fel de bec lăuntric trece pe verde când vreuna din atitudinile trecute rapid în revistă se potrivesc cu nevoia ei de moment. Atitu...
2 comments
Read more