Yoga. Pe bune

La începutul săptămânii am fost la înmormântarea unei bune prietene. În faţa sicriului descoperit unde era ea, îmbrăcată în alb de mama ei ca pentru o altfel de trecere, înconjurată de flori, cu buchetul miresei, pe care nu a apucat să-l mai arunce, pus la picioare, vorbea, cu emoţie, preotul. La finalul vieţii, înainte de a pleca, sufletul sărută trupul pe frunte şi, dacă e cazul, îi spune: mândru m-ai purtat în această lume. Trupul Mădălinei i-a purtat sufletul cu mândrie. Viaţa ei a fost un dans pe o muzică astrală. Parafrazez. Când totul s-a încheiat, preotul a intrat în biserică. M-am dus după el să-i mulţumesc pentru cuvintele frumoase şi l-am găsit în lacrimi. A pus o mână pe mâna mea şi a spus simplu: "Dumnezeu s-o ierte!" O cunoscuse de mică, fusese prieten al bunicului ei. Dar povestioara de azi nu este despre marea trecere, despre mult prea scurta trecere prin lume a Mădălinei noastre, ci despre o mică conştientizare. La finalul predicii, groparii au luat capac...

Trecuseră câteva zile bune de la încheierea tapasului anterior (peste cele 5 pe care mi le permit cu conştiinţa liniştită) şi m-am hotărât să încep unul nou. Pentru că nivelul de impecabilitate scârţâise datorită recuperărilor pe care le-am tras după mine, m-am gândit să-l reiau întru-totul cu o mică modificare, în loc de 15 minute de shambavi - mi se păruseră cam multe - să fac 7. Toate bune şi frumoase, vine tattva de tapas, mă pun să fac consacrarea. Surpriză, nu-mi iese! O fac din nou. Acelaşi rezultat, vibraţii firave, incerte, complet diferite faţă de încântătoarea senzaţie resimţită în tot corpul de "ok, dă-i să meargă" ce însoţeşte de obicei asumarea unui sacrificiu. Pentru că tapasul e un sacrificiu, chiar şi doar din perspectiva timpului liber ce ar putea fi investit altfel într-un dolce far niente şi a stomacului ale cărui delectări trebuie să fie amânate pentru după uddyane and stuff. Încep să mă gândesc că poate nu e cazul să încep deocamdată un nou tapas, dar iz...

Simţeam că mă ia o răceală (Kapha Dosha în exces). Merg la bucătărie să-mi fac un suc de ghimbir. Deschid frigiderul, scot ghimbirul, dau să închid uşa dar cu coada ochiului reperez o Boema acoperită de frişcă. O mănânc pe toată (accentuează Kapha Dosha). Conştiinţă vs Plăcere imediată = 0-1