Mayurasana se întoarce

În dimineaţa asta am reuşit să-mi bat recordul personal la Mayurasana, 2 minute şi 5 secunde. În urmă cu vreo 5 ani de zile am reuşit o dată să ating 2 minute, dar de atunci încoace nu am depăşit graniţa unui minut, cel mai adesea execuţiile limitându-se la 30-40 de secunde.
Pentru mine creşterea timpilor de execuţie la asane nu e un scop în sine, dar mă bucură mult când asta se produce pe fond de relaxare.
Ieri tocmai am încheiat o ohsawa (pe care o ştiam de oshawa, pronunţie oşava - o oşavă, două oşave :) înainte de a-mi atrage atenţia cineva) adică dieta macrobiotică nr. 7 recomandată de George Ohsawa şi cred că cele 10 zile de regim drastic de solarizare au ajutat la re-ridicarea steagului mayurasanistic. Ce observasem în timpul oshawei a fost creşterea flexibilităţii spatelui, sesizabilă la practica posturii scorpionului (Vrishikasana).
Bucuros de performanţa mea i-am anunţat imediat pe prietenii mei prin intermediul grupului de watsapp pe care-l avem şi băieţii, competitivi din fire, s-au pus pe treabă. Chiar dacă nu mai practicaseră  asana asta de ceva vreme, după 5 minute unul dă mesaj că a reuşit 2 minute şi 10 secunde şi apoi altul că a făcut 3. Excelent! Nu ştiam că abilităţile prietenilor mei continuă să fie la standarde prezentabile.
Vremea a trecut şi din youngsteri de douăzeci de ani, acum avem cu toţii treizeci şi ceva spre patruzeci, dacă nu chiar peste, ceea ce, de multe ori, presupune că practica noastră nu se îndreaptă atât spre descoperirea de borne noi, cât spre redescoperirea unui nivel avut in our prime. Bun şi aşa, numai să se învârtă rotiţele.